Azi am împlinit 40 de ani. M-am gândit mult (mai mult ca de obicei:) la ce simt, ce sunt, unde sunt, încontro sunt. Și oricum m-am gândit nu am simțit nicio clipă vreo disperare că pierd ceva, oricât mi-ar zice prejudecățile sociale ( conștiente sau inconștiente) că ar trebui să simt asta! În schimb m-am gândit cu mai mare responsabilitate și lejeritate, în același timp, față de ce am de primit. Bune și rele. Și, mai ales, care îmi este pozitia în acest context.
Dacă la vârsta de 20 de ani am primit învățături despre obiective, despre cum e să lucrezi (foarte) mult, despre cum e să eșuezi (mult), despre cum e să începi să iubești (cel mai mult) pe cineva cu adevărat iar la vârsta de 30 de ani am primit învățături despre cum să te dăruiești, să iubești necondiționat un puiuț de om, despre Dumnezeu și despre cine sunt eu, pe bune făcând un mare “let go” la: control, oameni “căpușe”, (unele) obiceiuri proaste, acum, la 40 simt că e altfel.
O să zici că așa am zis și la 25, 30 și la 35…Și probabil că am zis. Dar vârsta asta e specială, ca niciuna alta. Vezi tu, acum de unde plec, cum mă raportez, cum mă simt, ce cred, ce văd e altfel. Cum? Păi imaginează-ți că se iau toate învățăturile din paragraful anterior, se mixează, se strecoară neapărat ca să dispară resturile, se lasă la dospit în tihnă, se pun la copt, închegate ( de data asta), se scot din cuptor coapte, roditoare, înmiresmate. Fără să fiu vreo gospodină pricepută sau să mă compar cumva cu o cocă :), pot spune că viața de la 40 de ani, care tocmai începe să mi se desfășoare în față, mă arată cu degetul pe mine, așa cum sunt, și indiferent ce voi primi de la ea, să mă raportez la ea fiind:
- simplă- pentru prioritizările importante
- clară în viziunea vieții mele
- închegată în familie
- așezată în mine prin ce sunt, unde sunt, ce fac
- tihnită în timpul liber
- încrezătoare în muncă
- asumată față de rostul personal
- relaxată față de greșeli și așteptări
- înmiresmată de bucuriile vieții și iubire
Ce mai! 40 e vârsta perfectă pentru că ești suficient de bătrân să-ți vezi toate erorile și suficient de tânăr să mai poți face multe altele de acum încolo!
