In procesul de autocunoastere ajungem deseori sa accesam fisierele prafuite si chiar mucegaite de pe rafturile mintii noastre. Ajungem sa le gasim, sa le rasfoim si sa intram apoi intr-o zona neclara de mila, remuscari, invinovatiri…Manati, parca, de forta launtrica de a ne scoate pe noi la iveala primim o dorinta si mai puternica de a cauta si a cauta tot mai mult…Stim ca atunci e momentul, ca atunci vom gasi raspunsurile la cele mai ascunse trairi pe care le-am facut atat de bine disparute. Asa ca mergem mai departe in biroul mintii noastre cu sertarele, in care stau oranduite, pe langa cele mai bune masti ale noastre, comportamentele noastre bune, de “oras”, pe care, de obicei le tinem mai in fata si, o multitudine de alte resturi pe care le-am impins, in timp, in spate si care au inceput sa emane deja un miros urat, putrezit…
Asa ca ne luam inima in dinti si scoatem de acolo tot ce am simtit ca vrem, macar, sa revedem. Asa ca vedem un program stricat, plin de virusi, nerealist si total neactualizat. Il scoatem afara, deschidem geamul sa aerisim camera! Apoi, dam Enter si incepem sa-l rulam, sa ne aducem aminte despre ce e vorba. Si atunci incepe sa doara! Undeva deasupra de stomac, de obicei…doare atat de enervant! De ce e enervant? Pentru ca s-a instalat programul si pentru ca el asta face! Te face sa suferi pentru ca alegi sa-l mai rulezi! De ce-l mai rulezi? Tocmai am spus ca e invechit, uzat, plin de virusi si, la un moment dat, poate bloca sistemul.
De ce nu incerci sa-l scoti frumos din sertar, sa-l cureti, sa-l lasi afara (la loc de cinste daca vrei) si sa te desparti frumos de el? Te desparti si realizezi ca ai crescut, ca esti matur, ca poti alege acum ce programe vrei sa rulezi!
(va urma)
