Imi vine sa raspund instinctual la intrebarea aceasta: nu costa nimic! Putem cu totii sa visam, ca doar sunt vise, nu? Nu implica nicio responsabilitate din partea noastra…putem sa avem vise pentru ca nu trebuie sa facem nimic apoi, nu trebuie sa iesim din zona de confort, nu trebuie sa ne uitam la noi si sa ne cerem ceva! Nu, putem doar sa visam! Si atat!
Asa sa fie oare???
Sa primim noi aceasta unica inspiratie pe care apoi sa o transformam intr-un vis, intr-o aspiratie doar asa, ca sa, cel mult, sa o verbalizam intr-un cerc restrans de prieteni? Sau ca sa o materializam apoi intr-o misiune personala, concreta pentru a ne desavarsi pe noi si pentru a da mai departe aceeasi viziune? Ce credeti? Este Gratuit darul nostru de a primi vise? Este oare Gratuit dar conditionat ca si la promotii: primesti un vis gratis daca in perioada vietii faci ceva cu el??:)  Sau este scump, nepretios, unic, intr-o stransa legatura cu toate celelalte “echipamente” codate strict pentru noi, pe care le-am primit?

Cum se nasc visele, aspiratiile noastre?
Totul in viata noastra urmeaza un proces, are un ciclu pe care il urmeaza, care, la un moment dat, se materializeaza intr-un rezultat pe care, intr-un mod constient sau nu, l-am cerut. Un vis poate sa se nasca odata ce lasam sa primim inspiratia divina in suflet care, mai apoi, sa se concretizeze intr-o viziune care, mai apoi, se transforma in vis, dupa care in misiunea personala sau drumul de sine al fiecaruia. Procesul pare simplu pentru ca asa si este. Pentru ca noi suntem nascuti in cel mai simplu dar perfect mod. La fel sunt si visele noastre: simple dar perfecte, curate dar care desavarsesc maretia din noi, aceea de a putea fi constienti de darul minunat al inspiratiei impecabile pe care l-am primit.

Cat de mult sunt legate visele noastre de inspiratia pe care o primim? Si, de fapt, de unde primim inspiratia de a visa? Sau cand? Primim inspiratie atunci cand ne lasam sa o primim, atunci cand “vrem” sa fim inspirati sau atunci cand putem sa simtim ca suntem inspirati? In Dex definitia inspiratiei este “idee, solutie neasteptata aparuta in constiinta” si cu paronimul “Inhalare a aerului in plamani, primul timp al respiratiei” sau figurat “Avant, forta, entuziasm creator; complex de idei creatoare, stare de maxima tensiune creatoare.” Wow! Ok, hai sa le luam pe rand!  Cum adica solutie neasteptata? Adica in momentul in care vrem sa fim inspirati trebuie sa nu ne mai asteptam? Sau cu alte cuvinte, atunci cand vrem inspiratie trebuie sa lasam controlul mintii, sa privim mai adanc in noi si sa fim noi nedominati de minte si de programele si asteptarile ei. In al doliea rand, nu este intamplatoare nici definitia aceluiasi termen, de “inspiratie”, prin paronim, din punctul de vedere al procesului fiziologic de respiratie. Cu alte cuvinte, inspiratia apare atunci cand primim aerul atat de necesar pentru a respira si apare o data cu setea noastra de “a primi aer pentru a trai”. Inspiratia este forta cu care aerisim zi de zi sufletul nostru, este puterea cu care reusim sa traim viata asa cum suntem noi si este suflul proaspat pe care il inhalam pentru constiinta noastra. Inspiratia nu poate fi fortata de minte pentru ca la un moment dat crapa, ea trebuie lasata sa curga natural asemeni respiratiei pentru a nu bloca si usca toate “caile respiratorii ale sufletului”.

Inspiratia se naste pentru a da cale libera viselor noastre, pentru a ne desavarsi. Ea vine dintr-un loc mai presus de intelegerea mintii, de stiinta mintii sau controlul ei. Ea vine intr-un mod natural dintr-o dorinta de a fi mult mai mare decat dintr-o dorinta de a intelege sau a sti. Inspiratia rasare atunci cand invatam sa incetam sa (ne) controlam pe noi si mediul nostru si incepem sa fim atenti in jur.
In anii in care am crescut eu existau o multime de paradigme stiintifice care sustineau ca tot ceea ce este real poate fi masurat si explicat cu numere sau prin diverse teorii si cuvinte. Partea cea mai importanta pe care o omitea, insa, chiar din lipsa de probe si explicatii, aceasta stiinta, era chiar explicarea importantei trairii vietii prin inspiratie si fara control.


Concretizarea si constientizarea viselor apare in mod natural o data ce nu mai cautam sa ne fortam inspiratia, o data ce realizam, la nivel de constiinta, ca lipsa controlului ne aduce pe calea bucuriei. Pe fondul controlului inspiratiei, adica a inspiratiei fortate nu vom putea crea decat vise utopice sau idealuri de neatins! Vom crea vise pragmatice legate de dorinte pe care, de fapt, nu le avem, dorinte care nu ne implinesc, ci ne fac sa ne dorim tot mai mult. Ajungem atunci sa ne dam seama ca nimic nu este suficient, ca vrem sa avem tot mai mult decat sa vrem sa fim tot mai mult. Multi dintre noi cadem in vizionarea acestor “vise marete” legate de cate miliarde vom avea in cont sau cate masini sau palate vom strange, aratandu-le celorlalti ce bine am ajuns! Nu voi spune niciodata ca partea materiala nu este necesara pentru a duce un trai normal, care sa asigure indeplinirea nevoilor. Voi spune in schimb ceea ce am aflat cu ceva timp in urma, ca noi primim, cand ne nastem- abundenta, dar suntem datori (si zic acum prin visele noastre si materializarea lor!) sa devenim prosperi cu scopul de a putea returna acest dar prin ajutorul dat pentru desavarsirea fizica, mentala si spirituala a tot mai multor oameni. Adica, pe scurt, este util pentru noi si pentru cei din jur sa putem asigura un suport material necesar implinirii noastre si al lor, dar sa transformam aceasta normalitate intr-un ideal sau sa declaram ca este o pasiune a vietii…nu este real!
Visele legate de pasiunea de a trai si apoi de a face, fiind noi in oglinda cu toti ceilalti oameni, ne pot duce mai apoi pe calea minunata a misiunii personale. Visul meu este de a merge pe drumul meu! Visul meu este sa traiesc pasionata in fiecare zi, sa iubesc tot ce este in jurul meu, sa ma bucur de tot ceea ce-mi confera viata, sa invat cu bucurie sa traiesc fiind eu, sa impartasesc cu drag simtirile si invataturile mele catre cat mai multi oameni. Cum pot sa-mi indeplinesc visul? Mergand in fiecare zi pe drumul cunoasterii mele, facand orice lucru cu pasiune, ajutand neconditionat, dansand cu mintea…:)


Misiunea personala a fiecaruia reprezinta materializarea visului nostru. Dupa ce am avut inspiratie, am primit visul, urmeaza sa-l materializam intr-o serie de actiuni care vor compune apoi drumul nostru personal, care constituie, de fapt, rolul pe care il jucam in viata noastra. Shakespeare spunea ca “Viata este un teatru iar noi suntem actorii ei”. Intr-adevar ce poate fi mai minunat decat sa-ti joci propriul rol zi de zi fiind tu? Fara masti, fara false asteptari, fara false realitati? Cum ar fi sa te trezesti in fiecare zi si sa traiesti fara sa mai folosesti expresii de genul “m-am saturat”, “m-am plicitist de munca asta”,  “sunt stresat”,  “daca as avea mai multi bani..!”,  “cum a putut sa-mi faca una ca asta?”,  “ma deranjeaza cand imi spui asta” si, in schimb, sa spui in fiecare zi ” sunt pe drumul Meu, in procesul meu de implinire personala, traiesc cu pasiune, iubesc si sunt iubit, ma comport asa cum sunt eu: nevanitos, fara sa controlez pe nimeni si nimic in jurul meu. Toate celelalte ganduri negative si judecati nu fac parte din drumul meu, care este urmare a visului meu de a trai in propsperitate fizica, mentala si spirituala”?
Ar fi minunat pentru ca ai sti atunci sa pretuiesti TOT! Ai sti sa vezi frumusete si unicitate in toate lucrurile, toate momentele, sentimentele si experientele. Ce-ar fi sa ne urmam fericirea din noi? Ce-ar fi sa cantam in fiecare zi? Ce-ar fi sa imbratisam intamplarile mai putin fericite din viata noastra si sa le vedem doar parte din drumul nostru spre desavarsire? Ce-ar fi sa vedem speranta pentru noi si pentru oricine? Ce-ar fi sa traim pasionati, liberi? Ce-ar fi sa nu mai trebuiasca sa trebuiasca? Ce-ar fi sa inspiram viata simtind-o in fiecare moment si sa o expiram la fel de viu si complet? Ce-ar fi sa incepem sa visam liberi, fara control?

Cum ramane atunci cu visele noastre? Cat costa oare? Care este pretul pe care trebuie sa-l platim ca sa avem un vis si, mai mult, ca visul nostru sa poata fi materializat? Visul nostru este gratuit, pentru ca oricine il poate primi lasandu-se inspirat dar este insa conditionat de o constiinta trezita. Nu poti imprumuta  visul altcuiva pentru ca este unic, netransmisibil si personalizat. Visul tau nu poate ajunge la altii pentru ca are o valoare colosala, este extrem de scump si nimeni nu va putea sa si-l permita.
Visul tau implineste si se potriveste perfect in trilogia eu-lui tau si valoarea sa depaseste orice posibilitate materiala, mentala sau de intelegere pentru ca visele ilustreaza si releva forma constiintei de sine pe care sufletul ti-o pune la dipozitie.
Cineva mi-a adus aminte zilele trecute ca orice omida are scris in codul ei visul sau de implinire: ca trebuie sa devina fluturas. Asa ca nu exista nicio omida care sa nu devina fluturas. Noi oamenii, fiinte complexe, am primit in dar aceasta posibilitate de a alege sa fim liberi, desavarsiti sau nu. Asa ca, fiecare dintre noi primim in dar acest vis nepretuit, din inspiratie divina, pentru ca transformarea noastra completa intr-o fiinta cu depline “echipamente” de om sa aiba loc.

De ce spun asra? Pentru ca visele sunt “asemenei stelelor…nu le poti atinge niciodata, dar daca le urmezi ele te vor duce la intalnirea cu destinul tau”.