Cumva, atunci când te văd sau când te aud, când îmi scrii sau când îmi vii în gând, simt o bucurie… Mă surprind cum îmi surâde lăuntric inima și starea! Mă bucur, de parcă ai fii un mesager al stărilor de puritate, noblețe și simplitate, a stărilor de DĂRUIRE!
Da, dacă aș alege un cuvând, așa cum eu avea pe cel de ”echilibru”, în tabăra de astă vară, cuvântul pe care l-aș alege acum pentru tine ar fi DĂRUIRE! Cu tine am început parcă, să fiu mai conștientă ce înseamnă dăruirea și bucuria stării, în a dărui sau a te dărui celor din jur, prin simplu fapt că îți dorești să-i vezi pe toți ce-i ce-ți sunt prin preajmă, bucuroși și împliniți. Să-i vezi fericiți!
Mereu, să ne inspirăm prin admirație, așa simt eu cum creștem mari în suflete… Și, îți mulțumesc că ești și că inspiri cu atâta eleganță-n jur, o frumusețe sufletească ce provoacă – în sensul fin și bun- la zâmbet, bucurie și la o DĂRUIRE firească.
