Spune-ti ce prioritati ai ca sa-ti spui cine esti!

Azi e luni, adica e “maine” , cum zice Emma, fetita mea, adica am inceput “fresh” pentru ca asa e cu “maine”, e intotdeauna curat, fresh si fara greseala. Si pentru ca e luni am ales ca e bine pentru mine sa nu imi mai fac planuri, sa nu imi tot setez atatea obiective pline de control, ci doar sa-mi prioritizez actiunile in functie de gradul de implinire pe care mi-l aduc.

Ce sunt aceste priotitati? Despre ce vorbim aici? Dex-ul zice asa despre prioritate: “Însușirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanță, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate.” Asa ca eu voi vorbi despre acele caracteristici demne pentru mine pentru care merita sa actionez. Voi vorbi despre cum aleg sa-mi traiesc prezentul dand valoare rostului meu, nu rolurilor mele, nu programelor mele, nu ego-ului meu. Am constientizat cu ceva timp in urma ca exista o mare diferenta intre a trai in viitor, adica a-ti planifica viata si a urma planul traind dupa el si asteptand intotdeauna un alt scop si plan niciodata suficient si intre a trai prezentul, a te lasa in voia vietii dar urmandu-ti prioritatile, adica actiunile care imi implinesc sensul meu.

Exista trei mai etape in a alege modalitatea de actiune in traiul implinitor.

1. Actionez cu control, sa stiu tot, sa nu ma abat de la plan si ma balansez permanent intre trecut si viitor

2. Actionez in “voie”, adica fie ce-o fi, ma las si astept sa mi se intample ce vrea Dumnezeu, astept sa-mi arate calea exacta pe cale sa merg, iar ea tot nu se arata.

3. Actionez in voia divina, adica imi accept si imi ascult intuitia, primesc intentia si traiesc in numele si pentru iubirea de Dumnezeu, de mine si de TOT. Alegand aceasta a trei varianta am inceput, de fapt, sa traiesc, nu doar sa suprevietuiesc, asa cum am mai spus. Am inceput sa-mi accept sensul si rostul meu din aceasta Matrice divina, chiar daca nu-l stiam, de la inceput, dar il intuiam.

In aceasta a treia varianta putem vorbi de abia despre prioritati. Aici e necesar ca sa indeplinim aceasta trilogie prin iubire sa o descompunem pe aceasta in activitati marunte si concrete care vin din noi in directia si sensul nostru cu suportul iubirii.

Care sunt deci prioritatile mele in actiunea de a trai prin iubire? “Trebuie sa fac ceva”, ma intrebam deseori? “Cum sa fac ce am de facut?” ” Cui sa cer ajutor sa-mi spuna clar si concret ce am de facut?” Cu toate acest intrebari nu am facut decat sa ma indepartez de fiecare data de aceasta etapa si sa ma intorc la prima! Apoi nu intelegeam de ce nu traiam implinitor… De ce, din nou ma deranjau lucruri spuse sau facute provenite de la oameni, de ce mai aveam din nou asteptari, de ce acceptam sa-mi compromit spiritul din nou1?!? De ce ma intorceam in zadarnicia sociala crezand ca acolo voi gasi raspunsuurile si suportul pentru drumul meu? Pentru ca nu eram pregatita sa traiesc eliberare, recunostinta si iubire. Pentru ca nu acceptam intuitia, ca dar de la Dumnezeu care imi transmitea pe unde sa merge. Pentru ca intentia, care era liantul catre iubire se materializa in actiuni diferite de ceea ce era initial pentru ca trecea prin filtrul tenebrelor ego-ului care o rapunea de cele mai multe ori ramanand acolo in suferinta, angoase si neimpliniri. Si, mai ales, pentru ca nu traiam in iubire: in iubire de oameni, de mine si de Dumnezeu! Iar aici se rupea totul. Intoarcerea la ego si control era iminenta, alternanta placere-durere era parte din “plan” iar iubirea si fericirea deveneau utopii filosofice demne de conversatiile pensionarilor obositi din parcuri…

Au existat apoi momente si flash-uri scurte de traire in aceasta trilogie de” i-uri” prin intuitie, intentie si iubire. Si atunci ma simteam ireal, prindeam putere reala, puterea bucuriei si iubirii si puterea traiului prin potential divin. Acelea erau flash-uri de trairi autentice, de experimentare de toate simturile si de conectare autentica cu Dumnezeu. Dar ele nu tineau…Doar ca ele, acele momente care-mi luau respiratia, m-au facut sa pot spune cu tarie ca viata nu e o suma de respiratii, ci e formata din insesi momentele in care simti ca ti se taie respiratia! Am inceput atunci sa cred  ca pot trai asa tot timpul…si asa si era…

Dar nu a fost asa de simplu. Pentru ca atunci a intevrenit momentul in care a fost necesar sa-mi stabilesc prioritatile cu adevarat. Atunci am ales ca asa sunt eu in viata mea, pe calea implinirii doar. Iar prioritatile mele au devenit actiunile care provin din intuitie si intentia “nefiltrata” de ego si se raliaza intotdeauna pe directia iubirii de oameni si de TOT. Poate va veti intreba ce inseamna toate acestea? Cum sa traiesti asa in “viata reala” cum o numesc unii? Dragilor, ACEASTA este viata reala, aceasta este viata pentru care am venit aici: aceea care ne implineste in numele iubirii!  Schimbati-va perceptia! De ce vreti sa percepeti viata reala ca fiind una incrancenata, plina de lupte, de greutati, in care iubirea nu-si are sensul? De ce vreti sa va priviti viata ca o suma de lucruri de dobandit, de oameni de impresionat si de frustrari de deomnstrat? De ce va chinuiti? Pentru ce si pentru cine??? Uitat-va din alt unghi: daca intuitia va spune cu ardoare ca e necesar sa actionati intr-un sens, faceti-o, nu mai stati pe ganduri! Apoi daca intentia voastra ( prima, ce nealterata) este sa va apropiati de oameni, sa faceti lucuri pentru ajutorul vostru si al celor din jur, urmati-o! Iar daca iubirea va sopteste sa experimentati viata, sa-i indragiti pe cei din jur indiferent cat rau considerati ca v-au facut si sa o aveti in minte intotdeauna ca prioritate principala in orice actiune, ascultati-o, urmati-o si bucurati-va de drum! Scopul nostru aici si acum nu este sa ne construim imperii, sa fim admirati sau sa supravietuim, ci sa traim in fiecare clipa in numele, prin si cu iubire!

Prioritizati-va actiunile in sensul vostru, adica in sensul iubirii de TOT iar viata va inflori si va prinde aripi. Decideti sa deveniti FIII ( cu cei trei I: intuitie, intentie, iubire) perfecti pe care Dumnezeu i-a creat pe Pamant pentru a trai si evolua!

Cu drag,

Florina

Tagged as etape in stabilirea prioritatilor, femei, florina onetiu, importanta, prioritati, stabilire