St Tropez, Marbella, Porto Cervo, Miami…
Iti planifici frumos vacanta, abia astepti momentul sa pleci- doar e momentul tau, nu-i asa?- si apoi vine ziua plecarii! Iti faci o gramada de planuri, ce vei face, cum vei face, cu cine etc… Si apoi se intampla ceva: ajungi in vacanta mult visata sa te relaxezi si sa te simti bine si dupa nici doua ore incepi sa-ti posezi pe facebook toate neajunsurile acelui loc: ” camere mult prea mici”, ” servicii proaste, dom’le, nu mi-a deschis portierea de la taxi cand am ajuns in fata hotelului” … in concluzie: cu siguranta, ai nimerit locul gresit!
Si atunci, cum sa gasesti locul ideal de vacanta? Cum sa fac sa ma simt si eu bine dupa un an de munca? Cum de au asa servicii proaste intr-un loc atat de renumit? Cum pot si eu sa ma relaxez? Nu poti, nu exista niciun loc ideal de vacanta! Depinde de starea cu care pleci, de frustrarile pe care le-ai acumulat sau cat de mult esti dispus sa faci un sacrificiu al controlului sau sa-ti sacrifici constiinta sau asa zisele principii.
De fapt, nu ti-e oricum foarte clar care e treaba cu principiile astea, stii doar ca ” trebuie” sa le ai pentru ca toata lumea de are, nu? Stii doar ca apar pe masura ce iti construiesti viata, pe masura ce iti accesezi programele sociale, cele din copilarie si cele rezultate din niste proiectii gresite. Toate acestea iti dicteaza o conduita scortoasa “de la care nu derogam”, pentru ca noi “avem principii” si nu putem sa le incalcam. How stupid is this? Cum sa nu putem? Sau am uitat ca nu suntem divinitati si chiar daca am fi cu siguranta am putea sa derogam de la realitatile false create de noi ca sa ne simtim siguri pe noi, “puternici”, doriti si…de fapt iubiti. De fapt ne-am dori asa de putine daca ne-am simti iubiti!
Apoi incepem sa cautam orice inlocuitor de dragoste: multi, multi “prieteni”, cadouri scumpe, locuri “de vis”, adica hoteluri scumpe in locuri de vis, “servicii ireprosabile”, joburi respectabile pentru noi, pentru a asigura “confortul” familiilor noastre! Bullshit! We don’t need all of this!!!!! Cu siguranta ca nu! Ce incerc sa spun este ca nu oamenii sunt rai, chelnerii neserviabili, portarii neprietenosi sau colegii invidiosi! Noi suntem gresit ancorati in realitatea noastra!
Noi credem ca daca reusim sa avem “tot”, sa ne permitem orice, sa putem sa “oferim” celor din jur traiul confortabil pe care consideram noi ca cei dragi si-l doresc atunci vom fi fericiti. Si din pacate, nu vom fi! Vom fi din ce in ce mai frustrati, vom gasi alti noi “prieteni”, alte noi cunostinte care ne vor atrage in “turma” lor, in turma mirajului traiului snob-luxos. Vom incepe sa facem: “Be-he-he” ca si toti prietenii nostri, vom vrea sa fim la fel ca si ei, sa mergem in locurile lor si vom intra in aceasta bucla infinit de gresita care ne va aduce o nefericire constanta.
Si atunci urmeaza inevitabilul Reset! Si aici e marea provocare si, in acelasi timp, marea frumusete a vietii. Acolo e punctul de cotitura. Multi aleg sa mearga pe acelasi drum, pretuind acest bizar confort nefericit in detrimentul lucurilor simple. Nu v-ati intrebat niciodata de ce toate frumusetile naturii, de ce perfectiunea ei, de ce miscarea, aerul, marea, soarele sunt Gratuite? Ciudat e ca mintea iti da senzatia la un moment dat ca nu mai poti sa te bucuri de lucrurile simple, ca trebuie macar sa creezi un echilibru intre viata confortabila pentru care ai trudit atata si aceasta noua redescoperire care ti s-a aratat, de a simti viata cu simplitate. Adica sa nu te lasi sa SIMTI ca nu cumva sa pierzi controlul! Boala generatiei 30-50, cel putin! “Freak control people” care nu se lasa in valtoarea vietii! Nu au incredere in ei si in indestructibila legatura spirituala cu care s-au nascut. Au pierdut-o probabil undeva intr-o geanta Luis Vuitton…
