Misiunea de a fi femeie

Written by on martie 6, 2012

Ma intreb de multe ori care este rolul pe care-l jucam ca si femei pe acest Pamant…Dar rostul pe care-l avem?

Cand eram copil imi imaginam ca rolul meu si al femeilor, in general,  este unul de a duce in spate tot “greul” acestei lumi, de a elibera societatea de prejudecati si de a o schimba pentru prosperitatea tuturor, dar a femeilor in primul rand. Creascand intr-o oarecare dogma feminista, am perceput rolul meu ca fiind unul de supravietuire prin lupta continua de schimbare, prin hotarare, persevereeta si curaj. Intelegeam de atunci ca, intr-o masura mai mica sau mai mare, barbatii conduc lumea, macar in sesnul fortei fizice sau agresiunilor verbale. Dar ceea ce nu intelegeam era de ce nu puteam evolua in lume prin aceste extreme de femininsm-misoginism? Rolul meu, ca femeie, avea sa se contureze mult mai tarziu, pe o alta baza decat pe cea a nevoii de razbunare pentru nedreptatea atator secole sau de putere prin dominatie…

Tot mai multe femei incep sa-si doreasca drumul propriu dar inca, pentru multe dintre ele, acesta e blocat de prejudeacati, masti, tipare sau norme care le declanseaza comportamentul de aparare al sinelui fals care are “rolul“, nu rostul de a se manifesta in aceasta viata.

Am crescut asa de indepartate de noi incat o viata cu misiune nici nu-si avea loc in vreo discutie din trecut! In prima faza am preluat rolurile parintilor, apoi am primit altele pe care trebuia sa le jucam exemplar urmand ca, ulterior- cand am primit voie sa fim “mature”- sa ne desavarsim opera si sa devenim “femeile care am fost programate sa devenim”. Stiu ca suna grotesc pentru unii, nedrept pentru altii sau de neconceput, dar atata vreme cat manifestarile noastre se rezuma la niste titluri obtinute ca sa “avem” o pozitie sociala si financiara, la niste roluri frustrante in viata privata pe care, culmea, nici macar nu le mai recunoastem ca ar fi asa sau la niste false comportmente masculinizate, dominatoare, vanitoase nu cred ca vreuna dintre noi simte ca traieste implinitor! Nenumarate femei isi incep viata alegand drumul pe care parintii( de buna credinta, de altfel, tinand cont de vremuirle in care ei au crescut!) l-au considerat acceptabil pentru a le satisface lor nevoia de a fi ei perceptuti pozitiv in mintea lor! Altele, dimpotrova nu sunt incurajate sa urmeze niciun drum, ci sa-si gaseasca un partener cu drum propriu pe care sa-l urmeze si ele. Putine femei, prea putine, din pacate, au primit si primesc un soi de ghidaj sau de libertate de alegere: ele isi pot alege un drum, conditionat totusi de cateva cerinte sociale.

Avem nevoie de o misiune? Da, fiecare dintre noi ne nastem cu ea iar identificarea ei in viata noastra ne ajuta sa ne conectam la aceeasi Sursa si sa dam mai departe ceea ce am asimilat. Misiunea noastra se refera cel mai mult la CINE suntem, nu la ce facem sau ce avem. Majoritatea dintre noi, cel putin macar pentru o perioada, traim in “realitate” si ne gasim frecvent o gramada de scuze sa nu ne urmam visele.  Misiunea noastra in viata include valorile dupa care ne ghidam, ceea ce suntem noi si spre ceea ce ne indreptam in relatia cu mediul nostru. Cand ajungem sa traim prin misiune, stim pentru ce ne trezim in fiecare dimineata! Dragilor, uitati-va la vietile voastre si observati ce este cu adevarat important pentru voi!

Cum vor femeile, de fapt, sa se manifeste? Sau oare chiar cred, vor si au un rost aici? Sau sunt doar “coasta barbatului” si ,drept urmare, nu au vreo constiinta proprie care sa le dea un drum in viata? Cu totii stim ca nu e asa! Si noi, femeile, si voi, barbatii, stim ca nu suntem doar o extensie a voastra lipsita de idealuri, de rost, de viata. Cu totii stim ca noi, femeile, avem darul compatibil barbatilor care sa poata crea Intregul conectat pentru evolutia noastra a tuturor. Si atunci: cum simt femeile sa se manifeste?

In intalnirile “Jurnal de contiinta feminina” am rugat deseori, sub, diverese forme dragile mele participante sa-si descrie “misiunea” pe care o simt pe acest pamant. E un subiect destul de greu de urnit, care se poate discuta doar dupa o serie de intalniri de cunoastere reciporca si, care, confera revelatii de ambele parti. Fiecare isi priveste mai mult sau mai putin drumul, unele au patruns deja pe el, altele il vad de departe iar altele merg cu ochii inchisi crezand ca nu vor vedea niciodata acest drum sau ca trebuie sa-l forteze mental sa apara. Adevarate icon-uri din sfere sociale, culturale diferite aceste femei ma invata de fiecare data istoria constiintei noastre. Prin ele reusesc sa vad toate aceste roluri pe care ni le-am asumat ca fiind rosturi in viata si, pe care, le-am perceput diferit de ceea ce semnificau initial:

1. Rolul de femeie de cariera– pornit dintr-un rost autentic de a putea asigura suportul familiei ca urmare a unei manifestari pasionate, de a se elibera de dependente ancestrale de barbatul lor, de dependenta de partea materiala a ajuns sa se transforme intr-un rol feminist in care femeile, pline de resentimente mostenite genetic, au devenit concurentele principale ale barbatului pentru o miza care, de fapt, nu exista- cine detine suprematia, puterea, cine il poate controla pe celalalt! “Puterea” se manifesta prin cati bani castiga fiecare, prin cine este mai ocupat si mai solicitat si, de fapt, printr-o separare continua de cel pe care l-am ales cu inima pentru inima noastra.

2. Rolul de femeie de casa este pornit de asemenena dintr-un rost compatibil primit aici prin care noi, femeile, putem crea si asigura un mediu familial armonios pentru dezvoltarea celor dragi. Acest rost minunat de grija fata de cei din jur si de daruire neconditionata s-a metamorfozat intr-un rol de femeie de casa care le stie pe toate, care se inchide tot mai mult in bucataria ei si in spatele copiilor ei,  care controleaza totul in…bucataria ei si care devine tot mai frustrata pentru ca a uitat de fapt de la ce a pornit: sa se manifeste cu daruire si armonie si sa contribuie la bunastarea familiei ei. In mii de ani insa, rolul acesta neautentic de “femeie de casa” s-a perpetuat cumva ajungand “un must” in inca multe din orasele sau satele din Romania si nu numai. Cum sa mai gasim armonie intr-o astfel de casa in care femeia este obosita de frustrarile ei pentru ca nu se mai lasa sa se manifeste tot cu…armonie? Pentru ca ea isi lasa acest rol mostenit sa-i conduca existenta ei aici uitand cu desavarsire de rostul etern al femeii manifestat prin armonizare, grija si daruire.

3. Rolul de femeie sex-symbol isi are radacinile de asemenea in rostul femeii de a se iubi pe sine si de a manifesta o frumusete interioara care reuseste sa empatizeze cu orice suflet de pe acest Pamant. Doar ca excesele si sacrificiile pentru a dobandi o frumusete exterioara de invidiat, nu se aseamana deloc cu scenariul pe care femeile l-au primit initial. Ele denota doar o industrie exorbitanta care vinde produse de infrumusetare care nu ne asigura noua nicidecum vreo iubire de sine! Ce ne dau ele? Tot mai multe dependente de bani, produse “miraculoase” si, mai ales, de aporbarea celor din jur. Mass-media ne “ajuta” sa calcam cu incredere pe drumul acesta cu toate exemplele de “fete frumoase” retusate la exterior. Iar multe dintre noi pornim pe drumul acesta in speranta ca oamenii ne vor iubi, indepartandu-ne tot mai mult de rostul real al nostru de a ne manifesta cu frumusete interioara, de a ne iubi pe noi insene fara egosim, ci cu o constiinta trezita si conectata.

4. Rolul de femeie sefa de trib. Femeile au accesat intotdeauna mult mai usor conectarea cu cei din jur reusind ca intr-o eufonie sa stranga oamenii unii langa altii, sa-i determine sa comunice mai usor si sa se manifeste pe directia lor. Femeile au putut percepe si  intelege cumva intr-un mod exhaustiv ceea ce aveau de facut pentru ca lumea lor sa poata trai armonios. Dintr-o proiectie gresita, dintr-o conjunctura sociala deficitara care acuza acesta calitati ale femeilor , dintr-o politica de tipul “dezbina si cucereste” si dintr-una economica nefavorabila lor, ele au ajuns  sa simta o tradare seculara si sa-si doreasca sa foloseasca toate aceste calitati pentru a se apara, pentru  a-si asigura comfortul personal si atat si pentru a domina tot ce este in jur. Astfel aceste femei au ajuns sa fie adevarate maini de fier, neinduplecate cu cei din jur, dar mai ales cu ele. Aceste roluri le ingradesc femeilor comunicarea cu celelalte femei creand de atatea sute de ani concurenta intre ele, lipsa de loialitate si unitate, barfa si, cel mai trist, le opresc din evolutia lor si a omenirii ca parte feminina de neinlocuit in acest proces.

5. Rolul de femeie victima. De-a lungul istoriei, pretinzand dreptate de la barbati , de multe ori, femeile au fost puse in situatia de nu primi. Accepandu-si si asumandu-si deja celelalte roluri, femeile au descins in tenebrele egolui lor in care starea de victima le venea perfect, potrivit pentru mastile pe care le purtau. De multe ori, dorindu-si dreptate si nu fericire, femeile au ales sa devina propriile lor victime pentru a obtine o farama de dreptate la care deja tanjeau. Nu acesta era rostul lor, ci doar un rol prost inteles ca doar asa pot ajunge la implinirea lor!

In momentul actual femeile au extrem de multe oportunitati sociale, familiale, politice, culturale, profesionale din care pot alege sa aiba un impact in evolutia umana. Acesta este rostul: de afi creatoarele propriilor impliniri pentru ca, mai ales acum, Universul vrea ca noi sa evoluam impreuna! Cum?

– Lasandu-ne inspirate de cele mai inatle simtaminte: curaj, incredere, daruire, armonie.

Intelegand ca majoritatea conflictelor noastre interioare provin din istoria noastra din vietile noastre, dar si din mostenirea genetica si primind oportunitatile pe care le vedem de aici.

Simtind deja dimensiunea de sine care este deja libera, puternica, plina de responsabilitate fata de sine pentru ca suntem pregatite pentru noi

Prin unitate pentru ca impreuna, deasupra ego-ului, putem vedea transformarea noastra in femei pentru care increderea, loialitatea si daruirea creeaza o noua lume treaza, evoluata si implinitoare.

 

Cu drag,

Florina

 



Comments
  1. flaviapop   On   martie 19, 2012 at 4:26 pm

    Si eu traiesc de catva timp cred dupa rostul meu pentru ca ma simt implinita si fericita. Cred ca asta inseamna cand traiesti cu misiune: sa te trezesti fericita si astepti cu nerabdare sa te dai jos din pat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *





Search
Please visit Appearance->Widgets to add your widgets here