About judgements, sentimente contradictorii, comportamente schimbate brusc, despre puterea unui val.
Abia am asteptat ieri sa ma pot intoarce la mine, sa scap de presiunea continua ca sunt in ziua mea libera si trebuie sa ma simt bine acum. Ciudata situatie! Astept si declar intotdeauna ca imi doresc sa fiu libera, invat ca nu trebuie sa am asteptari cand plec undeva in zilele mele libere, incerc sa las controlul undeva in aeroport, dar simt continuu presiunea: ceva-ul care ma tine sa-mi dau frau liber.
In primul moment incerc Metoda “nu te mai gandi, fii populara, nu sta singura, cumpara-ti ceva, petrece, oboseste-ti mintea si ignora sufletul”! Wrong, nu-mi iese. Imi dau seama ca am fost extrem de evitanta all my life si ca aceasta metoda de a nu gasi si combate suferinta nu functioneaza deloc pe termen lung iar, la un moment dat, chiar ajunge sa te ingroape mai rau. Si atunci n-am ce face si deschid sertarul cu suferinte… Ca un voal negru imbibat intr-un miros inecacios ies la iveala una cate una angoasele, frustrarile, neimplinirile… Imi vine sa inchid sertarul la loc si sa spun ca ele nu exista, ca oricum nu stie nimeni de sertarul asta, ca doar eu am cheia! Dar o data ce au iesit ma coplesesc si imi dau o senzatie neplacuta, pe care intr-un mod automat o etichetez eu nefericire. Dar cumva, cumva, ceva imi spune ca toate aceste stari anxioase nu sunt decat in mintea mea, ca ele nu exista de fapt…
Si aici incepe celebra lupta dintre minte si suflet, dintre ceea ce ar trebui sa fac si ceea ce simt sa fac, dintre ceea ce ma doare cu adevarat si ceea ce cred eu ca ma doare, dintre dorinta de a fi si simti si dorinta de a face si a fi ce trebuie sa fii. De fapt, dintre ce simt si ce cred ca simt! Se pregatesc tunurile, ostasii, pistoalele si arcurile, sagetile si lancile si incepe… O prima victorie a mintii! Am cucerit, am reusit sa reactivez programe din copilarie si sa declansez un comportament agresiv, lipsit de intelegere si afectiune, plin de ego si frustrari. Uraaaaa! Sufletul e daramat… E ranit, dar stie ca are antidotul perfect pentru a se vindeca pentru a deveni imbatabil! Mintea isi savureaza victoria prin starea de neliniste creata, se bucura si continua sa trimita sageti dureroase catre suflet… Si atunci sufletul primeste si daruieste magia divina care il face atat de sfios, curat si nemuritor.
Ceva magic se intampla, ceva care mangaie, incurajeaza si iubeste si, miraculos renaste, creste si copleseste cu dragoste mintea, care nu mai are decat puterea divina ce i-a fost data: aceea de a ajuta sufletul prin ratiuni logice sa-si gaseasca drumul catre fericirea sublima. Si atunci mintea activeaza centrul vorbirii si aparatul locomotor si toate se indreapta catre o comunicare buna cu mine si cu cei din jur, cu optimism, cu prietenie si afectiune, cu iertare si dorinta de intelegere, cu recunoasterea naturii si a maretiei ei.
Plec atunci fericita in calatoria mea si vad iarasi soarele, care, uite! …chiar a iesit din nori. Vad si simt nisipul caldut sub picioarele mele si vad valul care ia cu el puterea egotica a mintii mele si aduce la mal puterea curata a sufletului meu…
