Sunt construită pe un fundament puternic ancorat în spiritul românesc…Caut să mă simt bine în țara mea, cu alte cuvinte! Ca altfel aș fi plecat. M-am opus, am rezistat și am combatut ani de zile oricărei ziceri de rău de țara asta dacă tot am ales să trăiesc în ea. Nu am vrut să aud haterii de țara asta care sunt la toate colțurile… Am ignorat, când nu am combătut, am încercat să schimb expresiile de genul “numa’ la noi se poate întampla așa ceva!” în “înțeleg neputințele fiecăruia și hai să vedem ce avem de învățat de aici…”
Până aici să zicem că poți merge mai departe…Îți creezi lumea ta, cu familia, prieteni apropiați, practici bunătatea, dăruirea, întelegerea și… Romania chiar e frumoasă așa. 🙂
Dar cum e să faci antreprenoriat în Romania? Și cine își mai permite să-l facă? Pe bune!?! Cum reziști?
Păi hai să luam un exemplu:
2015. Georgel e un tanar vizionar în varsta de 27 de ani. A lucrat la corporație câțiva ani, și-a strâns niște bănuți și are el un vis pe care cursurile și sesiunile de coaching l-au ajutat să-și ia inima în dinți și să plece să-și urmeze visul. El are o idee genială de business care implică atât o parte de online, cât și o zona de offline. Ideea e pretabilă a avea succes mare în situația economică actuală. Câțiva dintre apropiații lui îi spun însă că nu e chiar așa ușor, să-și asigure o marjă în cazul unor schimbari legislative pentru taxări, etc…Lui Georgel nu-i pasă! El știe că va merge și că nu-l poate influența statul cu nicio politică de-a lui!
Georgel s-a întâlnit cu un mentor în ale antreprenoriatului, are un business plan și un P&L clare și abia așteaptă să înceapă. Si începe…
După o perioadă reușește să gaseasca locația, să angajeze oamenii necesari, să facă demersurile administartive, să amenajeze, să înceapă promovarea, face un efort și deschide…A depășit bugetul de lansare initial dar Wow! E super fericit! Lumea vine la inaugurare, îi laudă ideea, îl încurajează și el pleacă la drum super motivat și sigur că totul va fi bine! Business-ul își dă drumul, el reușește să-și crească veniturile, să aiba o politică de marketing si promovare foarte consistentă și constantă reușind să-și dubleze numărul de clienți lunar. Super performanță! Georgel e tare fericit! Simte că se apropie tot mai mult de visul său! Angajații săi sunt motivați, simt că au o contribuție reala în lume, orizonturile se deschid tot mai mult…
Până într-o zi. Când, ascultând radioul din masina, află că există o ordonanță de urgență care spune că taxele pentru microintreprinderi cresc. “Ok- se gandeste Georgel- nu mă afecteaza pe mine oricum. Nu e chiar așa de mult în plus…”. Și începe să plateasca. Trece un an, firma lui se dezvoltă, ajunge sa depaseasca plafonul de TVA. Acolo, i se spune că nu e eligibil să își deducă TVA-ul așa că începe să plăteasca taxe și mai multe către stat, fără să primească vreo explicație de ce nu poate face asta sau când se va soluționa. Și plătește, și plătește, și plătește…
Se mai schimba un guvern și cresc alte taxe și se modifică altele și Georgel al nostru se înfundă tot mai mult în stresul de a putea plăti taxele la stat și începe să devină îngrijorat că nu poate să-și îndeplinească obigațiile de contribuabil fata de statul român! Începe să fie tot mai stresat, nu mai are putere de a-și motiva angajatii și devine disperat să creacsă vanzarile ca să poată plăti salariile, angajtii, chiria…Își uită de ce-ul…
Mai trec câteva luni și Georgel e așteptat de prietena lui care îi spune că îl părăsește deoarce “asta nu e viață, cu tine tot timpul stresat! Trebuie să merg mai departe și să-mi vad de viațș mea.”
Georgel suferă și mai tare…Slăbește, nu doarme și, în final, ajunge să se îmbolnăvească. Angajații săi nu mai se simt ca pot “creste în organizatia asta” și încep să plece. Simte că nu mai poate face față…Așa că, în final, după doi ani de zile de stres, se hotărăște să închidă firma și să se întoarcă în corporație.
Trist, nu? Sau realist, ar spune unii. Într-adevar aceasta este povestea multora, și nu doar tineri, care încep cu planuri mărețe care sfărșesc, nu pentru că planurile nu ar fi realiste, ci pentru că această conjunctură economico-legislativo românească te dărâmă la fiecare pas înainte pe care vrei să-l faci! Cred că ne clar tuturor că după perdeaua de “încurajare” a IMM-urilor se afla de fapt un “balaur” care le vrea moartea ca să facă loc altora…Dar ăsta e alt subiect care nu face tema discuției de acum. Aceste “vaci ce muls” sunt stoarse până cand nu mai pot pentru că sunt în vizorul taxărilor și retaxărilor exorbitante și a unor condiții imposibil de îndeplinit pentru un om de rând, care își dorește să trăiască dintr-un business micuț dar vocațional (poate), corect și constant. Oameni asumați, oameni care nu vor să fure sau să facă “afaceri cu statul”, ci oameni care vor să traiască liniștit cu responsabilitatea unor taxări constante și transparente. Ce se intampla însă acum nu e deloc așa!
Chiar dacă plătești milioane de euro taxe la stat, nu ai datorii, respecți legea, acest “șef suprem și actionar majoritar”, statul, te consideră din start hoț pentru că vrei sa-i furi “dreptul suprem”. Un drept pe care i-l acordăm cu toții, drept care nu trebuie să vină însă fără responsabilitate. Si aici e cu trebuie! Pentru că acum “drepturile” acestui stat sunt doar: “dreptul de a institui venituri fiscale(taxe şi imposite); dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, ..” si multe- multe altele.
Dar obligatiile??? Care sunt obligatiile? Acum obligatiile statului sunt ceva de genul: “de a stabili, încasa şi urmări numai venituri fiscale legal datorate; de a acorda, la cererea justificată a persoanelor interesate, înlesnirile prevăzute de actele normative; de a rezolva în mod corespunzător orice contestaţie depusă de subiectele de drept obligate faţă de bugetul de stat.” Pe bune? Asta e tot? Nu vă mai arăt și ce scrie la obligațiile contribuabililor că umplu încă trei ecrane…E de plâns…
Bun. Știm asta cu totii. Aceasta nu o doină de jale și resemnare! Ce se poate face atunci? Se pot deschide și crește start up-uri în Romania: curate, legale, profitabile în 2017? Teoretic…da. Practic…foarte greu!
Dar așa cum știm în viata nu totul se reduce la “teoretic si practic”, ci si la atitudine, determinare, perseverență, acceptare, învățare și, neapărat, la raportarea la cel mai înalt țel pe care ți l-ai propus întotdeauna! Da, optimista din mine spune un mare DA: dacă ai un vis urmează-l indiferent de greutățile de care te lovești! Da, poți, e clar! Eu știu asta. La ora actuală, antreprenoriatul de start up-uri ( și nu numai) în Romania e greu, nu e pentru cei care vor zone de confort! Nici pentru cei care vor să se îmbogățească rapid, ca mai demult! Nici pentru cei care mai cred că “statul” îi va susține sau măcar nu îi va încurca! Sau pentru cei care vor stabilitate din primii doi ani! Dar mai ales antreprenoriatul nu e pentru cei care nu știu și nu le este clar “de ce-ul” afacerii lor și nu cred suficient în visul lor!
În țara asta cu minunata legislație haiducească, antreprenorul care reușește își găsește cumva resurse destule pentru a fi un personaj carismatic însă, care cade, poate, în fiecare zi dar care reușeste să își regleze starea de spirit automotivându-se și raportându-se întotdeauna la visul său! În sus, nu în jos, obligatoriu! El trăiește dupa proverbul “ce nu te omoară, te face mai puternic!” Poziționarea față de autoritatea “asociatului său suprem, statul” pentru acest om-antreprenor se transformă însă dintr-una resemnată într-una conștientă de acceptare activă orientată spre a-și optimiza în legalitate drepturile sale de persoană juridică în acest stat sau poate în altul! În pofida situațiilor grele prin care trece, antreprenorul nu renunță însa la cel mai important drept pe care și-l câștigă zi de zi: libertatea! Și ce face cu acest drept? Chiar Îl foloseste pentru a crea un nucleu de lume mai bună…care, poate, într-o zi va dospi într-o comunitate de oameni mai împliniți, mai prezenți, a căror contribuție se va simti în sfârșit în mediul creat!
Finalul poveștii lui Georgel nu este același pentru toți! Acesta poate fi clar unul fericit, muncit, dar fericit! Depinde cum alegem să ne poziționăm…
Ma inclin in fata voastra, dragi antreprenori!
Cu drag, Florina
