Suntem aproape de 2017. Ce an a fost 2016!!! Ce multe provocări, ce multe reușite, ce multe momente anevoioase… Se încheie un an și se încheie un ciclu și mai lung de învățături.
Știu că e în trend acum să spunem toți ce întelepți am devenit la final de an, câte și mai câte am învățat…Și uneori chiar așa e! Unul, doi, trei pași sigur am mai făcut! Că nu ne-am chiar înțelepțit, nu mai contează. 🙂 Contează însă dacă am rămas cu ceva care poate fi, într-o formă sau alta, alchimizat în ceva consistent pentru mintea, sufletul îi trupul nostru. Și contează dacă putem lăsa în urmă ce e e trecut și, vorba americanului, să “move on”…
Rămânem blocați câteodata ani, decade sau poate chiar mai mult în niște situații inexplicabile pentru alții dar, care par să aibă mare sens pe drumurile de pe harta noastra mentală. De la faptul că ne gândim cum ar fi fost să ne naștem într-o familie “altfel” până la blocaje legate de relații imposibile finalizate doar cu un “what if” sau la eșecuri profesionale datorate unor conjucturi de organizare sau economico-financiare precare, rămânem ancorați în astfel de povești pe care brodăm milioane de scenarii, creăm personaje și le ascundem adânc in mintea noastră fără să vrem, parcă, să le eliberam…Ele fac parte din secretele noastre ascunse pe care nu ni le putem spune nici măcar nouă!
Personajele acestea create de mintea noastra devin fie agresori vinovați de ce ni s-a întamplat, fie victime care ne fac sa ne simțim vinovați continuu.
Să-i învinovățim pe alții pentru suferințele noastre și pentru insuccesele trecutului este cel mai la îndemână. Așa că ne punem și așteptăm ca ei să vină “să-și ceară măcar scuze” ca să-și dea seama de greseala mare pe care au comis-o. Și atunci am fi liniștiți (credem noi). Problema cea mai mare cu învinovățitul este că ne lasă fără putere! De exemplu: dacă te confrunți cu una dintre persoanele cu care ai chestiuni neterminate ( șeful, soțul, părinții, prietena, copilul etc) și ei spun “Nu, eu nu am facut asta” sau mai rău ” Și dacă am făcut, ce?” atunci ramâi cu toata furia și suferința, fără niciun plan pe mai departe…pentru că tu te așteptai ca ei să-și ceară scuze…Da, cumva sunt legitime sentimentele tale dar, dupa ce le simți, du-te mai departe! Altfel risti să rămâi blocat în suferință și învinovățire.
Dar Dumnezeu ne dă multe momente în care ne ajută sau ne împinge de-a dreptul să le eliberăm ca să mergem mai departe.
Ei, acum e unul dintre momentele acestea! E final de an, așa că, înainte să vă pregătiți de petrecerile de Revelion, luați-vă un moment cu voi și dați-vă voie să închideți capitole din viețile voastre…Ca să primești bucurie și fericire ar fi bine să-ți faci spatiu să poata încăpea. 🙂
Și eu, ca și tine, am lucruri de închis și lasat în urma. Primul lucru pe care îl fac acum, înainte să înceapă noul an este să îmi asum că le las în urmă. Deoarece lucurile/ situațiile nu dispar de la sine.
Următorul pas este să mă exprim cu responsabilitate, să spun dacă și ce mă mai doare, indiferent în ce mod: direct către persoana în cauza, dacă e vorba despre o persoană, scriind într-un jurnal despre situația care îmi aduce suferință, scriind pe blog, participând ca vorbitor la o conferință etc. Haideți să scoatem toată suferința odată!
Dupa ce ne scriem of-ul s-ar putea să cazi într-o stare grea de victimizare. E normal. În care să începi să te simți bine- de parcă ți-ai câștiga o echipă proprie împotriva lumii. Dar ghici ce? Lumii nu prea îi pasă așa că e nevoie să ieși din starea asta! Da, contează ceea ce simți, dar nu confunda “sentimentele tale contează” cu “sentimentele tale trec peste orice altceva si nimic altceva nu mai contează”.
Și apropo de responsabilitate: cred că știi deja că tu singurul/singura ești responsabila pentru fericirea ta, nu poți pune o asemenea putere în mâinile altcuiva! De ce ai da o asemenea putere unei persoane, situații etc care te-a facut să suferi atât de mult în trecut, când poți să ai tu toată aceasta putere oricând?
Trecutul a trecut! Nu mai are nicio relevanță. Când începi să îți pui atenția pe prezent nu prea mai ai timp să te gândesti la trecut. Fă exercitiul ăsta să vezi! Dacă îți îngrămădești în creier și în viață sentimente rănite, există puțin loc pentru ceva pozitiv. Este alegerea pe care o faci să te simți rănit mai mult decât să întâmpini din nou bucuria în viața ta!
Tot acum la final de etapa e bine să ierți. Da, știu, suna utopic în anumite circumstanțe! Dar tu știi că toată lumea merită să fie iertată și toata lumea poate ierta! Ne blocăm în suferințele noastre și încăpățânări câteodată și nici măcar nu ne mai putem imagina iertarea, nu-i așa? Dar iertarea nu spune: “Sunt de acord cu ceea ce ai făcut”, ci ” Nu sunt de acord cu ceea ce ai făcut dar nu mai contează pentru că te iert oricum!”. Iertarea nu e un “exercițiu spiritual la modă” și niciun semn de slăbiciune, ci prin iertare transmitem următorul mesaj: “Eu sunt o persoană bună, dar cu neputințe. Tu esti o persoană bună, dar cu neputințe. Tu ai făcut ceva care m-a ranit. Dar vreau să merg mai departe cu viața mea și să mă bucur pe deplin de tot drumul acesta. Și te iert din tot sufletul.” Iertarea este despre a închide etape din viață și de a lăsa în urmă pe cineva dar și despre a fi empatic cu ceilalți și de a vedea lucrurile și din cealaltă perspectivă.
Știu că nu e ușor și că e incredbil de greu câteodată să închizi capitole din viața ta și să lași suferința deoparte. Pentru că ea devine prietena ta bună ani de zile …Da, suferința înalță de multe ori dacă o trăiești, înveți din ea și mergi mai departe. Altfel nu e sănătoasă nici pentru suflet, nici pentru trup și impacteaza tot mediul în care te desfășori. Și asta nu e drept… mai ales dacă ești părinte!
Așa că, daca treci prin acest proces frumos de “let go”, pune atenția azi, în ultima zi a anului, pe ceea ce ești dispus/ă să pui în paginile care urmează a fi scrise în viața ta.
Viața nu e un joc de cuvinte așa că ai grijă cum le alegi! Când începi “să scrii” noile capitole încearca să eviți “cacofoniile” care ți-ar da lipsă de armonie, “pleonasmele” care te fac să devii redundant în lucruri, situatii, care nu te mai reprezintă și, mai ales, greselile majore de “ortografie” care te fac să te îndepărtezi de sens, de Adevăr și te fac să începi să trăiești în erori și patimi.
Așterne-ți așadar cuvinte care să te crească pe tine și pe cei dragi, substantive cu consistență, adjective definitorii de sens, verbe puternice care să te îndemne la acțiuni constante în cea mai plină de sens viață și să te îndrume către nemurirea sufletului tău.
Cele rele să se spele/ Cele bune să se-adune!
An Nou Fericit!
Cu drag,
Florina
